Fiecare parior care pierde si care adopta o strategie castigatoare,va avea profit si tehnicile managementului de risc ale caselor de pariuri se vor lupta sa controleze un mic numar de clienti care pun pariuri cu mize mici si care folosesc aceasta tehnica.Chiar si acolo unde este realizat un profit net in urma unui schimb,exista o mare posibilitate ca acest lucru sa fie insuficient sa acopere cheltuielile generale.
Casele de pariuri care transforma veniturile obtinute de la terminalele de pariuri cu cota fixa in monede virtuale pot sa continue sa ofere spre pariere cursele de cai si pariurile sportive ca un mijloc de a atrage pariorii .Casele de pariuri care nu au terminale pentru pariurile in cota fixa,incluzand operatiuni care se realizeaza cu ajutorul internetului sau al telefonului,privesc spre un viitor nesigur,lucru care inseamna ca ori se vor adapta noilor cerinte ori vor disparea d epe piata.Multe cu siguranta vor cauta sa dezvolte practici mai sofisticate ale managemenetului riscului.Oricum,un raspuns mai efectiv ar fi sa schimbe modalitatea prin care se stabilesc preturile.In particular,istoricul jocurilor de noroc arata ca sistemul pentru cursele de cai reflecta doar o parte pietii generale si reactioneaza lent si permite utilizatorilor de schimburi de pariuri sa aleaga pariuri valoroase,prin urmare existand sanse sa fie inlocuit.
Multe case de pariuri ar dori sa sa fie capabile sa isi introduca propriile preturi-poate in mod colectiv,asa cum fac deja pentru unele curse care nu se desfasoara in Marea Briatanie,atunci cand se arata si se stabilesc preturile.Oricum,oferirea unui pret colectiv ofera prea putine alegeri sau protectie pentru clienti si ar putea sa fie considerate anti-competitive.Casele de pariuri ar putea sa fie fortate sa stabileasca preturile in mod individual pentru fiecare piata in parte si multe ar putea chiar sa fie constranse sa ofere clientilor cele mai bune servicii sau cel putin o transparenta mai mare asupra incarcarilor si limitelor.
